Metodologia de Dezvoltare AI-nativă
AI și Dezvoltatorul
Perspectiva dezvoltatorilor asupra AI este complexă. Deși AI a permis o creștere fără precedent a productivității și a achiziției de informații, în același timp, rolul dezvoltatorului se schimbă fundamental. Unii prevăd că AI va evolua către AGI, înlocuind majoritatea dezvoltatorilor, în timp ce alții minimalizează AI ca un instrument supraestimat, susținând că valoarea intrinsecă a dezvoltatorului rămâne neschimbată. Aceste atitudini, deși aparent opuse, sunt surprinzător de similare prin faptul că judecă AI prin prisma modurilor de gândire existente.
Cu toate acestea, punctul crucial aici nu este de a judeca sau evalua AI. Adevărata esență constă în modul în care trebuie să se schimbe mentalitatea de dezvoltare, având AI ca premisă, și cum trebuie restructurate rolurile dezvoltatorilor și ale organizațiilor în conformitate cu această schimbare. În acest scop, am organizat metodologia de dezvoltare AI printr-o analiză în 3 etape prezentată mai jos.
Dezvoltarea Dependentă de AI
Dezvoltarea dependentă de AI este etapa în care AI este considerată subiectul deciziei, iar rezultatele sale sunt acceptate fără critici. În această etapă, dezvoltatorul percepe AI ca o entitate care îi organizează și implementează ideile și, mai mult, o acceptă ca un înlocuitor căruia îi poate delega deciziile și responsabilitatea.
La suprafață, această abordare pare să crească productivitatea exponențial. Cu toate acestea, în realitate, se acumulează rapid cod inexplicabil și iresponsabil. Codul creat în acest mod face ca, în cazul apariției unei probleme, nimeni să nu poată lua o decizie sigură cu privire la motivul pentru care a fost creată o anumită structură sau care alegere este cea corectă.
În această etapă, AI produce doar rezultate nesigure, iar dezvoltatorul rămâne în rolul de consumator al acestor rezultate. În consecință, atât AI, cât și dezvoltatorul sunt utilizați în mod consumator, fără ca nicio competență reală să fie acumulată nicăieri.
Dezvoltarea prin Utilizarea AI
Dezvoltarea prin utilizarea AI este o etapă observată la dezvoltatorii mai pricepuți. În această etapă, dezvoltatorul percepe AI nu ca un substitut pentru judecată, ci ca un instrument puternic care sporește productivitatea. Dezvoltatorul din această etapă rămâne subiectul proiectării și al deciziei finale, delegând AI sarcini repetitive și costisitoare, cum ar fi generarea de cod, refactorizarea, depanarea și sumarizarea documentelor. Această abordare reduce semnificativ ponderea sarcinilor repetitive ale dezvoltatorului și poate crește dramatic productivitatea, menținând în același timp fiabilitatea.
Cu toate acestea, această abordare prezintă o limitare structurală prin faptul că contextul de proiectare și judecata nu sunt ciclice. Deoarece direcția de dezvoltare și procesul de judecată rămân strict în sfera gândirii individuale a dezvoltatorului și nu sunt partajate cu AI, AI nu poate acumula schimbările și creșterea dezvoltatorului. Ca urmare, contextul de proiectare și capacitatea de judecată sunt izolate la dezvoltator.
Din această cauză, nu se formează o buclă de învățare între dezvoltator și AI, iar capacitatea de utilizare a AI nu se extinde dincolo de competențele existente ale dezvoltatorului. Creșterea este atribuită individului, iar decalajul de competență între dezvoltatori se mărește în timp. De asemenea, aceste competențe prezintă limitarea de a fi dificil de acumulat sau reprodus la nivel organizațional.
Dezvoltarea AI-Nativă
Dezvoltarea AI-Nativă depășește etapa de a se baza pe AI sau de a o utiliza ca instrument, implicând integrarea AI în structura de dezvoltare și procesul de judecată, și o structură în care AI și oamenii interacționează și cresc reciproc. În această etapă, AI funcționează ca un membru interactiv care împărtășește judecata și contextul dezvoltatorului.
Esența acestei structuri este că AI și dezvoltatorul funcționează într-o buclă bidirecțională, nu unidirecțională. Dezvoltatorul împărtășește continuu intenția de proiectare și baza judecății cu AI, iar AI, prin aceasta, acumulează gândirea dezvoltatorului și contextul organizațional. Ca rezultat, AI evoluează de la a fi un simplu instrument de procesare a cererilor, la a oferi opțiuni personalizate pentru organizație și a sprijini și corecta judecata dezvoltatorului.
Dezvoltarea AI-Nativă nu depinde de competența sau trucurile unui anumit individ. Chiar dacă membrii se schimbă, dacă contextul AI este menținut, se pot pune întrebări cu perspective similare asupra aceleiași probleme și se pot lua decizii mai bune bazate pe alegerile anterioare și motivele acestora. Competența de dezvoltare nu este atribuită individului, ci este acumulată și reproductibilă la nivelul întregii organizații.
În cele din urmă, ceea ce vizează dezvoltarea AI-Nativă nu este o anumită arhitectură sau metodologie de dezvoltare, ci procesul de dezvoltare în sine, în care judecata și învățarea AI și a oamenilor sunt continuu consolidate. În cadrul acestei structuri, dezvoltatorul și AI nu se înlocuiesc reciproc. În schimb, ei împărtășesc același spațiu problematic, evoluând într-o relație care creează împreună judecăți mai bune și structuri mai robuste.