Limbajul modern în era AI
Limbi Moderne
Prin limbă modernă se înțelege o limbă care oferă productivitate, stabilitate, securitate și mentenabilitate superioare în comparație cu limbile din trecut. Aceste limbi adoptă activ cele mai recente tehnici și concepte, oferind dezvoltatorilor instrumente de dezvoltare mai eficiente și mai sigure. Exemple reprezentative de limbi moderne includ Java, Rust, Python, TypeScript etc., iar acestea prezintă următoarele caracteristici.
1. Proiectare Orientată pe Obiect ( OOP )
Majoritatea limbilor moderne sunt proiectate pe baza conceptelor orientate pe obiect. Orientarea pe obiect suportă principii precum încapsularea, moștenirea și polimorfismul, făcând structura programului clară și flexibilă prin împărțirea sistemelor complexe în obiecte de mici dimensiuni și gestionarea acestora. Acest lucru este eficient în special în dezvoltarea de software la scară largă pentru a controla costurile de dezvoltare și efortul, și pentru a reduce problemele care pot apărea în timpul mentenanței.
2. Sintaxă "Sugar" și Expresii
Limbile moderne oferă diverse sintaxe "sugar" și gramatici bazate pe expresii pentru a crește lizibilitatea codului și productivitatea dezvoltării. Funcționalități precum operatorul ternar, expresiile lambda și pattern matching reduc codul boilerplate, fac codul predictibil și îmbunătățesc productivitatea dezvoltatorilor.
3. Sistem de Module
Limbile moderne permit gestionarea programelor prin separarea lor în multiple unități utilizând un sistem de module. Acest lucru facilitează reutilizarea codului și gestionarea dependențelor, făcând mentenanța mai ușoară chiar și pe măsură ce dimensiunea proiectului crește. Exemple reprezentative includ Maven/Gradle pentru Java, Cargo pentru Rust, npm/yarn pentru TypeScript etc.
4. Limbaj Intermediar și Mașină Virtuală
Limbile moderne introduc limbaje intermediare și mașini virtuale pentru independența față de platformă, optimizarea performanței și securitate. Exemple reprezentative includ JVM, LLVM, WASM, GraalVM etc.
Dezvoltarea în Era AI și Limitele Limbilor Moderne
Limbile moderne au apărut sub premisa că majoritatea codului este scris de oameni. În mod natural, scopul limbilor moderne este de a reduce sarcinile repetitive, de a crește productivitatea și de a implementa eficient software de mari dimensiuni prin structuri care permit dezvoltatorilor să colaboreze. Cu toate acestea, în era AI, această premisă se erodează treptat. Instrumente bazate pe AI precum Copilot, Cody etc. automatizează o mare parte din scrierea codului, iar cantitatea de cod pe care un singur dezvoltator o poate produce crește exponențial. Din această cauză, caracteristicile limbilor moderne care erau percepute ca avantaje în trecut se transformă treptat în dezavantaje depășite.
Proiectare Orientată pe Obiect
AI poate analiza rapid și precis structurile în care toate informațiile sunt specificate într-o singură funcție sau modul. Pe de altă parte, pe măsură ce contextul crește, segmentele de inferență se extind, reducând astfel productivitatea și precizia AI. Codul scris în OOP distribuie logica între mai multe obiecte, în loc să o gestioneze într-un singur loc, ceea ce, în consecință, necesită mai mult context pentru AI. Să analizăm codul de mai jos.
1public class AnimalHandler {
2 public void handle(Animal animal) {
3 // Gestionează animalul
4 animal.speak();
5 }
6}
7
8public class Main {
9 public static void main(String[] args) {
10 AnimalHandler handler = new AnimalHandler();
11
12 Animal a1 = new Dog();
13 Animal a2 = new Cat();
14 Animal a3 = new Horse();
15
16 handler.handle(a1);
17 handler.handle(a2);
18 handler.handle(a3);
19 }
20}
În codul de mai sus, AI trebuie să repete următoarele inferențe pentru a înțelege ce acțiune va executa de fapt metoda speak():
- Ce instanță de clasă concretă este animal?
- Unde este definită metoda speak() suprascrisă în acea clasă?
- Unde sunt definițiile claselor Dog și Cat, și care sunt acțiunile lor interne?
- Există posibilitatea ca clasele Dog și Cat să fie suprascrise în alte clase?
Aceste informații nu sunt adunate într-un singur fișier sau o singură funcție și pot fi înțelese doar urmărind relațiile dintre fișierele de clasă și structura de moștenire. Mai mult, elementele determinate la runtime, precum reflecția sau încărcarea dinamică, sunt ca o cutie neagră din punctul de vedere al AI, făcând analiza practic imposibilă.
Sintaxă "Sugar" și Expresii
AI preferă acțiunile explicite în detrimentul celor implicite și preferă să combine structuri simple pentru a crea un singur răspuns, mai degrabă decât să utilizeze structuri complexe. În contrast, sintaxa "sugar" permite diverse expresii, în timp ce comportamentul intern este adesea identic sau similar. AI trebuie să învețe individual semnificația acestor diverse expresii și poate deveni dificil să determine prioritatea sintaxei de recomandat într-o anumită situație.
Limbaj Intermediar și Mașină Virtuală
AI învață în cea mai mare parte pe baza codului sursă. Pe de altă parte, limbajul intermediar (bytecode) elimină semnificația numelor de variabile etc. în timpul procesului de compilare și trebuie reinterpretat de mașina virtuală la momentul execuției. Aceasta este o sarcină foarte dificilă pentru AI de înțeles sau de convertit. De exemplu, pentru AI este posibilă conversia din TypeScript în Go, dar conversia bytecode-ului motorului V8 în bytecode JVM sau în cod mașină este practic imposibilă.
Adevărata Limbă Modernă a Erei AI
Prin conținutul de mai sus, putem înțelege că caracteristicile limbilor moderne sunt, de fapt, elemente depășite, nepotrivite pentru era AI. Atunci, ce limbă poate fi cea mai potrivită limbă modernă pentru era AI? Putem obține indicii din elementele pe care limbile moderne din trecut le-au respins. Limba modernă a erei AI trebuie
- să aibă o sintaxă explicită și un flux natural.
- să depășească structura OOP excesivă și să aibă o structură plată și simplă.
- să creeze diverse funcționalități doar cu un set limitat de cuvinte cheie de bază, mai degrabă decât prin sintaxe "sugar" inutile sau pattern-uri implicite.
- să aibă un sistem de build simplu și predictibil, nu unul complex.
Limba care corespunde cel mai bine acestor criterii este Golang. Limba Go a fost proiectată astfel încât majoritatea funcționalităților practice să poată fi implementate cu un set minim de cuvinte cheie de bază și combinații sintactice simple, excluzând complet abstractizările inutile și acțiunile implicite. Aceasta este o structură avantajoasă nu doar pentru dezvoltatori, ci și pentru AI în interpretarea și generarea codului.
Astfel, caracteristicile Go, care vizează o structură predictibilă și plată, un flux explicit și o sintaxă consistentă, se potrivesc mai bine unui mediu de dezvoltare în care AI participă activ, spre deosebire de limbile moderne existente, proiectate pe baza dezvoltatorilor umani. Filosofia de proiectare conservatoare a Go, considerată odinioară depășită, devine, dimpotrivă, cea mai avansată alegere în era AI.